mircea pescaru`: 2011

vineri, 2 decembrie 2011

„Reţeta” unei partide de pescuit la răpitor,

sau

Cum am petrecut ziua de sâmbătă 26.11.2011 în „compania” unor ştiuci!

1. Echipa - (cel mai important ingredient)

Deşi sper că e cunoscută, o mai prezint pentru cei mai noi vizitatori ai blogului: Mircea pescaru, Tataie şi Claudiu „aspirant” pescaru.

2. Pregătirea sculelor

Se verifică rezistenţa firului (se înlocuieşte dacă este uzat), pluta, plumbul (se lestează în acvariu), struna metalică, ancora. Faci rost de momeală (peştişori, noi i-am cumpărat), pe care îi transporţi într-o găleată cu capac găurit, încarci totul în portbagaj sau pe portbagajul de deasupra.

3. Pregătirea terenului

Se verifică pe site-urile de specialitate starea vremii, presiunea atmosferică, dacă ai posibilitatea ia legătura cu un pescar de-al locului pentru ultimele noutăţi privind locurile.

4. Pregătirea echipei

Cu o seară înainte se merge la ţară (la Tataie), faci un grătar (obligatoriu) şi în jurul grătarului te înviorezi cu o ţuică şi mai multe şpriţuri, depeni amintiri, îţi faci planuri pentru a doua zi (ce momeală artificială să foloseşti – rotativă, oscilantă, lingură, de gramaj mai mare sau mic -, cine va curăţa „atâta peşte”, cîte sticle de vin să iei, o fi mai bun cu apă minerală sau tot cu sifon etc.) după care te culci (nu mai devreme de ora 23.00 pentru a fi timp suficient de „şpriţuială”) şi te visezi cum ai un drill de cel puţin 15-20 minute cu o ştiucă ce are o gură în care îţi intră ambii pumni strânşi!!!!

5. Partida propriu-zisă

Te trezeşti la ora 05.00, te îmbraci adecvat sezonului (adică haine groase, bocanci, căciulă, mănuşi), iei o gură de cafea şi „fir întins”.

Ajungi la locul pe care îl ştii (te rogi să nu fie ocupat de alţi pescari), descarci sculele din maşină, mai aştepţi puţin (e încă întuneric) şi, pentru a ocupa o suprafaţă cât mai mare, arunci 6 lansete pe un mal (eu şi cu Tataie) şi alte 6 lansete pe malul celălalt (Mircea pescaru), precum şi câte o lansetă pentru „blinkerit” (eu şi Mircea pescaru). Aştepţi până la ora 08.35 fix, staţi de vorbă între voi şi numai bine o plută coboară spre fund. Alergi la lansetă (Tataie) şi recuperezi uşor, înţepi bine şi introduci în minciogul ţinut de celălalt (eu) o ştiuculiţă de cca 1 kil. Începe bine! Vă gîndiţi să sărbătoriţi evenimentul cu un şpriţ (sfatul lui Mircea pescaru) dar n-ai timp pentru că trebuie să priveşti pe apă şi nu mai vezi altă plută (lanseta mea), se inversează rolurile şi aduc la mal o ştiucă de 2 kile. O ţii tot aşa până pe la 09.20 şi „se strâng” patru ştiuci din care una de două kile patru sute (tot a mea – mă laud). Acum chiar sărbătoreşti cu şpriţ, mai ales că pe malul celălalt mai apare o ştiucă de peste un kil (Mircea pescaru). E timpul să „serviţi” ceva (lipie, şuncă, ceapă, gogonele, ceva friptură – dacă a mai rămas de la grătarul de aseară – şi printre ele ai grijă să fie cănile pline), după care unul din voi (Tataie) se simte „norocos” şi se mută cu patru lansete la vreo sută de metri mai la stânga, moment în care altul (eu) mută o lansetă în locul rămas gol. La o jumătate de oră din acel loc „mai apare” o ştiucă şi nu peste mult timp vei auzi şi pe malul de vis-a-vis „strigătul victorios” al unei alte capturi. Vei observa că partenerul (Tataie) care şi-a căutat norocul în alt loc nu prea l-a „găsit” şi uite aşa se face ora 14.00 când este timpul să închei partida şi să strângi sculele. Ai timp să faci poze cu „monştrii”, ba chiar să şi filmezi puţin după care te urci în maşină şi până ajungi înapoi la ţară te cuprinde somnul (eu şi Tataie) probabil de la căldura din maşină (ştiu că vă gândiţi că şi şpriţul a contribuit, dar nu vă dau dreptate!).

6. Finalul „reţetei”

Ai ajuns, mai „încingi” grătarul puţin, prezinţi familiei „trofeele” zilei (evident le şi cîntăreşti – şapte ştiuci – în total 12 kilograme), finalizezi ziua cu „stropeală” şi te îndrepţi spre domiciliu.

A doua zi descarci pozele pe blog (trebuie să te lauzi şi tu, „aşa de ce te duci la peşte?”) şi te gândeşti deja la următoarea partidă, aşa că nu îţi mai rămâne decât să le urezi vizitatorilor blogului un sincer „FIR ÎNTINS”!

Claudiu „aspirant” pescaru

joi, 17 noiembrie 2011

Am „dat drumul” la sezonul răpitorilor!

Sfărşit de toamnă, dimineaţă friguroasă, speranţe de o partidă bună la pescuitul răpitorului.

Deşi se anunţa iarăşi „sfărşitul lumii” (vineri 11.11.2011), echipa (Mircea pescaru ,Tataie şi subsemnatul) se pregăteşte de un altfel de „sfărşit al lumii bălţilor” sperând să umple portbagajul cu ştiucă sau şalău.

La ora 04.00 îmbrăcaţi cu haine groase, căciuli şi mănuşi, încărcăm sculele în maşină, găleata cu peştişori (ţinuţi vreo două zile într-un acvariu amenajat special pentru sezonul ce începe) şi ne îndreptăm spre Dăbuleni – cu ţintă finală canalul C0.

După un drum fără peripeţii ajungem dar este încă întuneric pentru a ne aşeza pe malul apei, motiv pentru care unii (adică eu) îşi aprind o ţigară, alţii (tot eu şi Tataie) se încălzesc cu o duşcă (pălincă de Covasna) şi sporovăim despre cum ar fi mai bine să aruncăm: mai în mijloc, mai la mal......

Gata! S-a luminat şi ne apucăm să pregătim lansetele, ne găsim locurile care sunt apropiate, pentru a supraveghea mai bine lansetele, lansăm, plutele se aşează cuminţi pe luciul apei fiind totuşi mişcate uşor de peştişorii (cărăşei) folosiţi ca momeală, şi aşteptăm.....

După circa o oră, în timp ce depănam amintiri cu Mircea pescaru despre cumnatul său „Tata Puiu” (Dumnezeu să-l odihnească! căci acum vreo 7 ani a plecat în Ceruri „să caute locuri mai bune de pescuit”) alt mare pescar şi un hâtru fără pereche, una din plute coboară brusc în apă trăgând fir din belşug. Mircea recuperează uşor firul, uşor, uşor, până acesta se întinde bine, o înţepătură scurtă dar fermă şi începe un drill ce mie mi s-a părut nesfărşit (aşteptam cu minciogul la mal), dar care în realitate a durat cam două-trei minute. Ştiuca viguroasă nu se lasă uşor adusă spre minciog, încearcă să mai tragă fir dar frâna e strânsă, şi încet-încet e adusă la mal şi ridic minciogul victorios!

O ştiucă frumoasă cu o gură imensă se iveşte din mjnciog şi ne pregătim să ne „tragem în poză” cu „hrăpăreaţa”. Uitasem de Tataie care se afla în stufăriş la o distanţă mai mare, îl chem să vadă şi el „ un biban mic, dar lasă că e bine şi aşa pentru început”, iar la vederea ştiucii îi cad urechile de la căciulă: „aşa da, băi, să tot prinzi bibani de-ăştia”.

În timp ce eu mai agăţ o lansetă pe fundul apei (pierd pluta cu strună şi ancoră cu tot), Tataie prinde o”mârliţă” de vreo jumătate de kil. Punem masa, halim, stropim din belşug cu „şpriţ roşu de anu’ăsta” şi revenim la locurile noastre.

După o aşteptare lungă Tataie aduce încă o ”mârliţă” soră cu cea de mai înainte. Mă hotărăsc să dau puţin la „rotativă”, după vreo 15 recuperări în gol văd o ştiucă ce se ţine după momeala artificială şi aproape de mal atacă, o văd, dau să „înţep” şi recuperez foarte uşor firul „gol” .... Din „vina” şpriţului uitasem să pun struna metalică, agăţând rotativa direct pe fir!!! Bineînţeles că nu s-au făcut glume pe seama mea (chiar credeţi lucrul ăsta?), am schimbat diferite blinkere, de data asta cu struna pusă,dar am rămas numai cu „capturile” descrise mai sus.

Ah, am uitat să precizez greutatea ştiucii: trei kilograme şi jumătate”

Probabil observaţi o asemănare cu povestirea anterioară (Un început promiţător....şi cam atât!) căci la fel „am pornit în trombă şi ne-am pierdut pe drum”!

Aşadar până la următoarea captură, vă urez - „ FIR ÎNTINS” –

CLAUDIU „aspirant” pescaru